Inocenţa vine din ruperea recentă a fiinţei din inima Creatorului. Cu timpul, inocenţa dispare... raţiunea, sentimentele, resentimentele, detaliile, grijile îi ocupă locul. Mare este omul care ajungând la culmea demonică a existenţei are puterea să-şi schimbe destinul, convingerea, credinţa şi simţirea. Şi astfel, prin înţelepciune, ajungând din nou la inocenţă... poate că inocenţa aceasta este mai profundă decât inocenţa iniţială pe care am avut-o cu toţii când eram copii.