Infinit posibil
0 (0 note)
1892
Ai să vii până-n ultima clipă şi până-n ultima clipă am să aştept. Târziu, ne vom aminti cum ne iubeam, cum fiecare obiect şi fiinţă lua forma ta şi-mi lipeam ochiul atât de strâns de pieptul tău de pluş, de lemn, de aer, de piatră, de tine… să văd cu acea jumătate doar înăuntru lumea ce creştea spre nemoarte, în timp ce jumătate scria...