CÂNTEC PRIBEAG
de N. S. Govora
Mai vine o toamna s'apese pe noi,
Cu ceruri de pasla, cu ceturi si ploi.
Si capul se lasa ca plumbul pe mana,
Intoarcerea iarasi, la anul s'amana.

Si sapa'ndoiala cum cariul in lemn,
Cand creste rabojul cu inca un semn.
Incepe sa doara, ne'nvinge aleanul,
Sa spunem intr'una, la anul, la anul!

Se tanguie-afara, cu umerii goi,
Castanii sub ploaia, ce cade suvoi,
Si piere in ceata, sub cerul opac,
Iubita cu gura, ca floarea de mac.

Mai vine o toamna cu vanturi si ploi,
Sa sbulbere toate, nadejdile'n noi.
Si ploua intr'una, si ploua hain,
Si-i rece si-i umed, pamantul strain!