Crestinismul este pre ades identificat de intelectualii "luminati" cu o religie a cenusiului lacramos, cu o filosofie mohorata sufocata de culpabilitate, scarba de lume si teama de iad. De asemenea, exista destui crestini care inteleg sa-si exprime evlavia adoptand glasul stins, cautatura pleostita si care, citind mereu pasaje din Scriptura si din sfintii parinti, recomanda indispozitia ca virtute cardinala. Rasul nerusinat, al trivialitatii, al deriziunii lumesti nu poate compromite si anula, cu neantul lui, marea tema a bucuriei crestine. Marii dusmani ai celui care isi cauta mantuirea sunt acedia si disperarea. Impotriva lor, umorul este o unealta perfecta, daca este supravegheat de o inima dreapta si cuviincioasa. In definitiv, adevaratul crestin se distinge tocmai prin capacitatea de a rade de lucruri de care indeobste, nu rade nimeni: moartea si demonul" - Andrei Plesu