Mariana Fulger
0 (0 note)
1490
Dacă aş şti de ce mă întorc, nimeni nu şterge tot, nimeni nu îngroapă fără să încapă în acel regres o infinit de mică speranţă că rădăcinile răzbat piatra, Inmugurind sângerânde treceri în care iarba îşi pleacă grumazul lângă gleznă sau doar umbra dusă de talazuri un pic mai aproape creşte ziua în care carnea îşi trădează neîntinata sete de absolut.