Andreea Trifu
0 (0 note)
1872
Privesc ruinele amintirii cum se decojesc agonic de pe pereţii reci ai sufletului, cum īn căderea lor tristă agaţă speranţele ucise, lacrimile uscate şi singurătăţile nerostite.Am īnvăţat că nu amintirea doare ci neputinţa de a exila īn uitare un trecut īnsāngerat.- Andreea Trifu