Personalitatea nu creste prin economii, ea se inalta prin cheltuieli. P. Botezatu

Caracterul nu se schimbă prin povaţă; apa, cât de încălzită, tot se răceşte din nou. (Pancatantra)

Oamenii care au o inteligenţă obişnuită şi un caracter proporţionat vor reuşi adesea în această meserie. (Napoleon)

Comandantul trebuie să aibă atâta caracter cât şi inteligenţă. Oamenii care au multă inteligenţă şi puţin caracter sunt cei mai puţini indicaţi… (Napoleon)

Calitatea esenţială a comandantului este fermitatea caracterului şi hotărârea de a învinge cu orice preţ. (Napoleon)

Numai un caracter disciplinat poate menţine ordinea. Ceea ce face puterea unei armate este disciplina. (Fr. W. Forster)

Prezenţa de spirit este o calitate rezultată din echilibrul inteligenţei şi al caracterului. (Carl von Clausewitz)

Politeţea este un fel de atenuator care acoperă asperităţile caracterului nostru şi prevenire ca alţii să nu fie răniţi. (J. Joubert)

Caracterul celui care vorbeşte este acela care convinge, nu vorba. (Menander)

Onorurile şi bogăţia schimbă caracterul oamenilor. (Scott)

Aşa trece gloria lumii (Sic transit gloria mundi : cuvinte adresate papilor, la încoronarea lor, arătându-li-se cum se mistuie o flacără deasupra capetelor lor, pentru a le aminti caracterul trecător al puterii omeneşti şi pentru a domoli orgoliul puterii).

Nimeni nu poate vedea deasupra sa. Cu aceasta vreau să spun: fiecare vede la celălalt numai atât cât este el însuşi: căci el îl poate cuprinde şi înţelege numai în măsura propriei sale inteligenţe. Dacă aceasta este de calitatea cea mai umilă, ...

Din faptul că un om rău citeşte cărţile de legi sau studiază Vedele încă nu rezultă nimic; caracterul predomină aici. (Hitopadeca)

Caracterul multora e greu de cunoscut, când îl priveşte cineva de departe, chiar când e iscusit. Căci unii îşi ascund răutatea sub bogăţie, iar alţii (îşi ascund) virtutea sub sărăcia cea funestă. (Theognis)

Mai mult decât ideile, caracterul este acela care oglindeşte omul. (R. Rolland)

Mulţi îşi ascund caracterul fals şi viclean, adaptându-se după împrejurări. Dar întotdeauna timpul scoate la iveală caracterul fiecăruia. (Theognis)

Nimeni nu-i în stare să se ridice prin el însuşi: trebuie să-i întindă mâna cineva, să-l scoată cineva. (Seneca)

Dacă mi-aş îngădui să spun că sunt oarecum mai înţelept decât alţii, pentru atâta numai sunt mai înţelept, că nefiind în stare să cunosc îndeajuns cele din Hades, nici nu susţin că le cunosc. Mărturisirea propriei ignoranţe...

Când fericirea ta este mare, nu te încrede prea mult în ea, nici nu ne dispreţui pe noi cei săraci, ci arată-te mereu vrednic de fericirea ta. (Menander)

Cel care dorea onoruri excesive şi căuta averi prea mari pregătea etaje numeroase pentru turnul înalt, pentru a cădea de mai sus şi pentru ca prăbuşirea în ruine să fie mai grozavă. (Iuvenalis)

E la fel de periculos să-i dai unuia ce şi-a ieşit din minţi o sabie, ca şi unui ticălos puterea. (Euripide)

Înşişi filozofii pun numele lor chiar pe operele în care tratează despre dispreţul gloriei. (Cicero)

Eu cred că cel căruia i se face un bine este dator să-şi aducă aminte toată viaţa; iar cel care-l face, să-l uite îndată, dacă vor, unul să facă o faptă lăudabilă iar celălalt să nu săvârşească o fa...

Uitarea defectelor proprii dă naştere la îndrăzneală. (Democritus)

Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei. (Aristoteles)

Cel mai bine pentru înţelept este să nu pară înţelept. (Aeschylus)

Broasca ţestoasă spuse privindu-şi carapacea: “Ce palat mare am eu!” (turc)

Cireaşa a făcut viermi fiindcă prea se mândrea cu frumuseţea ei. (turc)

Nu e o ruşine să nu ştii, e ruşine să nu întrebi. (turc)

Cheia mică descuie uşa mare. (turc)