Ce orizonturi se deschid în faţa celui care, în sfârşit, s-a hotărât, în mod serios, să moară! (Milán Fűrst)

Un lucru îl putem vedea clar şi plastic numai dacă are umbre şi penumbre: moartea este umbra care dă plasticitate vieţii. (Lucian Blaga)

Moartea are gustul de ţărână iar spaima, gustul de venin. (José Gorostiza)

Saloanele mint, mormintele sunt sincere. Dar vai! morţii, aceşti reci povestitori ai istoriei, vorbesc în zadar mulţimii furioase care nu înţelege decât limbajul patimii dezlănţuite. (Heinrich Heine)

Cei care sunt înmormântaţi aici grăiesc astfel către tineri şi bătrâni: “Ce sunteţi voi acum, asta am fost noi; ce suntem noi acum, asta veţi fi voiâ€�. (Freidank)

Cel care aşteaptă moartea moare de două ori. (Bulwer Lytton)

Fiecare clipă a vieţii este un pas către moarte. (Corneille)

Noi murim în fiecare zi, căci în fiecare zi (ni) se ia o parte a vieţii; chiar când creştem, viaţa descreşte. (Seneca)

Om fiind, să nu spui niciodată ce va fi mâine; iar când vezi pe cineva că-i fericit, să nu determini cât timp va fi aşa. Căci zborul unei muşte nu este atât de iute ca schimbarea în contrar. (Simonides)

Nu este sigur în ce loc te aşteaptă moartea: de aceea aşteapt-o tu pe ea în orice loc. (Seneca)

O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă vei vedea că cea mai mare parte a vieţii noastre o pierdem făcând ce...

Noi nu voim să trăim, nici să murim: ne stăpâneşte dezgustul de viaţă şi frica de moarte. (Seneca)

Oare nu vei avea grijă mai degrabă să arăţi tuturor că se caută lucruri de prisos cu mare pierdere de timp şi că mulţi şi-au petrecut viaţa adunând mijloace de trai ?…căci ei nu trăiesc, ci numai au de gând să trăias...

Nimic nu-ţi va ajuta atât de mult să fii moderat în toate lucrurile ca frecventa meditaţie asupra scurtimii vieţii şi asupra nesiguranţei acesteia; în tot ce faci, gândeşte-te la moarte. (Seneca)

Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat. (Seneca)

Cei care sunt într-adevăr filozofi, se deprind cu gândul morţii, şi aceasta îi înspăimântă mai puţin decât pe ceilalţi oameni. (Platon)

Adu-ţi aminte că eşti muritor. (Phocylides)

Căzut-am pe gânduri în atelierul unui olar. – ÃŽl vedeam apăsând pe pedală. Şi pregătind cu mişcări iuţi pentru toarta şi gâtul unui vas: picioare de cerşetori, cranii de – împăraţi. (Omar Khayyam)

Cu ce să comparăm/ A noastră viaţă-n lume?/ Cu barca ce plecat-a/ ÃŽn zori şi-n urmă/ Nu lasă nici o dâră. (Manzei)

Toate sunt efemere, moarte demult. Unii mai sunt pomeniţi câtva timp, alţii au devenit legendari, alţii iarăşi au încetat de a mai exista şi-n legende. (Marcus Aurelius)

Trebuie să ne grăbim nu numai fiindcă ne apropiem tot mai mult de moarte, ci şi din pricină că putinţa de a înţelege şi de a urmări lucrurile încetează devreme. (Marcus Aurelius)

Omule, ai fost cetăţean în această cetate mare; ce-ţi pasă dacă cinci ani sau trei? căci, după lege fiecare are o parte egală. Şi atunci ce-i de mirare(că te concediază din cetate nu vreun tiran sau vreun judecător nedrept, ci natura ...

Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. Moartea pluteşte deasupra capului tău. Aşadar, cât mai trăieşti şi până poţi, fii om de bine. – sarcinile vieţii morale sunt atât de mari şi viaţa atât de scurtă, încÃ...

Cine ştie dacă zeii de sus vor adăuga la totalul de azi, ziua de mâine! (Horatius)

Să-ţi închipui că fiecare zi ce-ţi răsare este ultima. (Horatius)

Nu există muritor care să fie sigur că va mai trăi a doua zi. (Euripides)

Moartea, exilul şi tot ce pare înfricoşător să-ţi fie în fiecare zi înaintea ochilor; dar mai ales moartea; şi atunci nu vei (mai) avea niciodată gânduri neînsemnate, nici nu vei dori prea tare ceva. (Epictetus)

Nimeni să nu judece pe cineva că-i fericit, înainte de a-l vedea sfârşind bine; căci numai pe cel mort îl poţi lăuda fără a greşi. (Dionysius)

Bătrâneţea este o mutilare a corpului, care rămâne întreg: toate le are şi la toate lipseşte ceva. (Democritus)

Urmărindu-ne în fugă, nu demult copii, nu demult tineri, pe negândite ne-a ajuns din urmă (bătrâneţea). (Cicero)