COLIND
de Vasile Posteuca

Scoala neam din departare,
Si te uita colea'n zare:
S'a aprins steaua cea mare,
Si-o duce Domnul prin ger,
Cu toti ingerii din cer,
Lerui, Tara, Ler...

Iar in loc de bland colind,
S'aud codrii vechi doinind,
Dela Nistru pana'n Pind,
Ca nu-i pace, nici malai,
Catu-s satele din plai,
Lerui, colt de rai...

Ca graul de dor subtire,
Pascu-l hoardele sibire;
Pasc sufletul neamului,
Lacustele iadului,
Lerui, Doamne, Lui...

Tara scumpa miorea,
Sta'n genunchi si se ruga
La maicuta Precista,
Cu Pruncul alaturea...
Si radeau pagani misei,
De plansul si jalea ei,
Lerui, Doamne, Lei...

Iata steaua sus rasare,
Dela Tisa pana'n mare,
Si nu-i stea ci mandrul soare,
Ca-a venit moarte din cer,
Pentru cruntul temnicer,
Lerui, Tara, Ler.