Minunea este copilul cel mai drag al credinţei. (Goethe)

Sunt lucruri în care trebuie să crezi pentru a le putea vedea. (Cervantes)

Cine zice îndoială zice neputinţă. (Balzac)

Că există zei deducem, între altele, şi din faptul că în toţi este o părere înnăscută privitoare la zei; şi nu se află vreun neam atât de în afara legilor şi a civilizaţiei, care să nu creadă în zei. (Seneca)

După cum aurul cel galben se cunoaşte în foc, tot aşa credinţa trebuie văzută în vremuri grele. (Ovidius)

El este mare, divin, cu neputinţă de închipuit, mai subtil decât ceea ce-i subtil; El se află infinit de departe şi aici aproape (în corp); El sălăşluieşte; pentru cei care îl contemplă aici, în cavitatea inimii. (Mundaka-Upaişad)

(El este) înţelept, atotcuprinzător, Cel ce există prin sine Însuşi. (Ica-Upanişad)

În tulburarea ei hulubiţa grăieşte către iubitul ei: “Soţul meu, s-a sfârşit cu noi. Jos stă un vânător cu arc şi săgeată ascuţită în mână; în jurul nostru dă târcoale un şoim”. Aşa şi era. Dar un &#...

La început a existat fiinţa, unică, fără (vreo) a doua entitate; unii spun că la început ar fi existat nefiinţa, unică, fără (vreo) a doua (entitate), şi că din această nefiinţă s-ar fi născut fiinţa. Dar cum ar fi pos...

Tocmai când un şarpe pierduse orice speranţă, istovit de foame şi înghemuit într-un coş, un şoarece, făcând o gaură în timpul nopţii, căzu singur în gura aceluia. Sătul cu carnea lui, şarpele ieşi îndată pe această cal...

Chiar şi găina când bea apă se uită în sus. (turc)

Allah găseşte o ramură joasă pentru pasărea care nu poate zbura. (turc)

A fi puţin credincios înseamnă a nu fi deloc. (chinez)

O adevărată căinţă este cea mai bună doctorie contra bolilor sufletului. (Miguel de Cervantes)

Mulţi oameni cred că mărturisirea defectelor lor îi scuteşte de obligaţia de a le îndrepta. (Marie von Ebner-Eschenbach)

Este una din tristeţile umane cele mai adânci să avem în trecutul nostru nedreptăţi ale căror drumuri sunt, pentru a spune adevărul, toate barate în urma noastră, pe ale căror victime nu mai este cu putinţă să le regăsim, să le ajut...

Prin recunoaşterea greşelii, spiritele bărbăteşti se înalţă şi se întăresc. (Goethe)

Oamenii de seamă sunt totdeauna proprii lor critici. (Balzac)

E nebunie a te-ndărătnici-n greşeli. (Eschil)

Cunoaşterea greşelilor e începutul salvării. (Epicur)

Cine a săvârşit o faptă rea şi se căieşte, este iertat de acel păcat; căci el este purificat prin faptul că încetează, zicându-şi: “Nu voi mai face aşa…” (Manu)

O conştiinţă rea este adesea în siguranţă, dar niciodată liniştită. (Syrus)

Să-ţi pese mai mult de conştiinţa (ta) decât de părerea (altora). (Syrus)

Nu este nici lipsit de înţelepciune, nici mărginit, acela care se ridică după ce a căzut în greşeală, în loc să stăruie în ea. (Sofocle)

Caracteristica vinovaţilor este neliniştea. (Seneca)

Uitarea nu te scapă de păcate. (Seyfoddin Mohammad Ferghani)

Conştiinţa valorează cât o mie de martori. (Quintilianus)

O conştiinţă împăcată nu ţine seama de minciunile zvonului. (Ovidius)

Remuşcare lăsată de faptele de ruşine este mântuirea vieţii. – remuşcarea poate constitui în anumite momente o forţă de orientare a vieţii morale. (Democrit)

Căinţa este primăvara virtuţilor.