Cele mai mari binefaceri ajung la noi pe calea nebuniei. - Socrate
Suntem utili atât cât există ceva care să confirme această utilitate.
Fiecare om are o conştiinţă şi cel puţin un sistem de interese, şi, da, cineva pentru care există.
Bolnav de necuvinte devii uneori, o creatură de hârtie care simte încă, dar nu mai ştie de ce-i sângerează sufletul.
Dacă ai alerga destul de repede, ai putea să te ajungi înainte de pasul următor. Cât de util ar fi uneori!…
Moartea este sigură pentru cel născut; nașterea este sigură pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neînlăturat, tu nu trebuie să te întristezi.
Destinul – un fel de fir al Ariadnei pe care-l urmăm căutând moartea sau itinerariul probabil pe care credem că subconştientul nostru îl împarte cu începutul (Dumnezeu) fără să ne spună până când şi de ce.
Nu se poate neglija apărarea unei comunităţi, a unei ţări pentru că e pace, iar dacă nu va mai fi speri să te apere altcineva. Nu poţi sărăci continuu educaţia şi sănătatea tinerei generaţii.
O iluzie e pentru mulţi oameni singura fericire, singura existenţă.
Cunoaşterea e a celor cu ochii deschişi şi înăuntru şi afară.
Sunt momente în viaţă în care nimeni nu-ţi poate citi sufletul. Acea libertate care nu suportă îngrădiri din partea nimănui altul.
Ochii lor – cine îşi asumă condamnarea la moarte a bolnavilor grav pentru care nu se găsesc fonduri pentru tratament? Cine îşi asumă vieţile distruse ale tuturor tinerilor care se droghează?
Spiritul de turmă, cireadă, bandă, haită, stol, cârd, pâlc, mănunchi, roi… se regăsesc în oameni în diferite grade şi conjuncturi.
Robia sufletului tău e un păcat grav al tău.
Fiecare popor trăieşte după propriile-i inteligenţă, cultură, îndemânare, curaj şi răbdare.
Imaginaţia capătă specializare prin cunoaştere. Cunoaşterea capătă libertate prin imaginaţie.
Gândurile ne servesc atât timp cât ne aud bunătatea. Apoi, se aliază împotriva noastră.
Dacă lumea ar fi fost perfectă, atunci nici eu nu aș fi existat. - Gavriil Stiharul
Ce e ţara? Pentru ei sau pentru noi?…
Ce suntem noi în afară de un vis nebun al unui înger complexat de Sine, pierdut undeva în Ierarhia Numerologiei? (Sorin Cerin)
Cel mai gol se face în suflet când se îndepărtează toate speranţele.
Abia când mori vezi câte uşi, câte braţe şi drumuri îţi erau deschise.
Nu s-au scris cărţile care să ne înveţe tot ce vrem să ştim despre noi şi existenţă. Iar mare parte din tot ce s-a scris are la bază o doză considerabilă de convenţional şi imaginar.
O capacitate mai mare de utilizare a creierului înseamnă mai mult haos de ţinut în frâu.
Viaţă – un fel de tipsie de real-imaginar din care am ciugulit împreună cu păsările de lumină şi întuneric, cu săracii şi nesăracii lumii, boabe de a fi când aspre (ca nişte pietre colţuroase), când mai aproape de carnea rodiilor #...
Materia nu-i decât energie acumulată; şi energia poate lua toate formele, de la căderea unei pietre până la gândirea omului. Materia şi spiritul sunt două aspecte ale aceleiaşi substanţe, ale aceleiaşi existenţe, ale aceleiaşi energii.
Banal e totul, simplu, dacă stai să analizezi bine. Doar percepţia noastră la un moment dat îl face să fie altfel.
E o vină teribilă să atingi… se întipăreşte în degete, în buze, în bătaia inimii… cauţi ca un nebun toată viaţa…
Nu vom fi niciodată destul de recunoscători faţă de pământul care ne-a dat totul.
Mai intai Moise a spus "totul este Dumnezeu" apoi a venit Christos , care a spus"Totul este iubire " mai tarziu a venit Marx care a zis "totul este capital" apoi a fost Lenin , care a spus "Totul este munca" iar in final a venit Einstein care a concluzionat "Totu-i relativ"
Pagina :
1 |
2 |
3 |
4 |
Urmatoarea»