Bucuria şi scârba sunt două surori care una după alta aleargă.
Capul plecat, sabia nu-l taie (dar cu umilinta lantul încovoaie).
Îndoaie-te ca trestia şi vântul nu te va rupe.
Ochii sunt oglinda inimii.
Păcatul vechi aduce ruşine nouă.
Omul când îşi pierde drumul, nu găseşte nici cărarea.
Cine defaimă pe altul înaintea ta, el şi pe tine o să te defaime înaintea altora.
Când îi vorbi puneţi trei lacăte: la inimă, la gât şi la gură.
Chipul omului e oglinda sufletului.
Cel ce pierde drumul e bucuros şi de cărare.
Corabie daca vezi pe munte de briza a fost adusa.
Cum e fata linistita a izvorului curat, asa-i viata celui care e cu Cerul împacat.
Pe toţi să-i asculţi, dar din mintea ta să nu ieşi.
Păcatul intră râzând şi iese plângând.
Lacătul nu se pune la uşă pentru hoţi, ci pentru oameni cinstiţi.
Mândria vine înaintea căderii.
cand sunt multi puterea creste
Cu mintea zurlie si cu privirea sasie. (Cineva pe care nu se poate conta)
Ca să scapi de fum, de multe ori te arunci în foc
Corb la corb nu scoate ochii.
Drumul drept îţi pare lung.
Ajută-te şi cerul te va ajuta.
Până ce rana te ustură, nu poţi uita cuţitul ce te-a rănit.
Când treci prin ţara orbilor închide şi tu un ochi.
Pântecele se satură dar ochii niciodată.
În vremea necazului se cunosc prietenii.
Fericit omul care se mulţumeşte cu ceva mai puţin decât are.
Drumul e lung,radacinile sunt amare,dar fructele sunt dulci
Cu buzele unse si cu slånina in pod.
Pagina :
«Inainte
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
Urmatoarea»