Bucuria şi scârba sunt două surori care una după alta aleargă.
Când îi vorbi puneţi trei lacăte: la inimă, la gât şi la gură.
Îndoaie-te ca trestia şi vântul nu te va rupe.
Capul plecat, sabia nu-l taie (dar cu umilinta lantul încovoaie).
Păcatul intră râzând şi iese plângând.
Ochii sunt oglinda inimii.
Omul când îşi pierde drumul, nu găseşte nici cărarea.
Păcatul vechi aduce ruşine nouă.
Pe toţi să-i asculţi, dar din mintea ta să nu ieşi.
Cine defaimă pe altul înaintea ta, el şi pe tine o să te defaime înaintea altora.
Cel ce pierde drumul e bucuros şi de cărare.
Chipul omului e oglinda sufletului.
Corabie daca vezi pe munte de briza a fost adusa.
Cum e fata linistita a izvorului curat, asa-i viata celui care e cu Cerul împacat.
Lacătul nu se pune la uşă pentru hoţi, ci pentru oameni cinstiţi.
Când treci prin ţara orbilor închide şi tu un ochi.
În vremea necazului se cunosc prietenii.
Mândria vine înaintea căderii.
Ca să scapi de fum, de multe ori te arunci în foc
cand sunt multi puterea creste
Cu mintea zurlie si cu privirea sasie. (Cineva pe care nu se poate conta)
Până ce rana te ustură, nu poţi uita cuţitul ce te-a rănit.
Cine se teme de moarte şi-a pierdut viaţa.
Ajută-te şi cerul te va ajuta.
Corb la corb nu scoate ochii.
Pântecele se satură dar ochii niciodată.
Drumul drept îţi pare lung.
Fericit omul care se mulţumeşte cu ceva mai puţin decât are.
Omul poate povăţui pe altul, dar pe sine niciodată.
Pagina :
«Inainte
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
Urmatoarea»