Îndoaie-te ca trestia şi vântul nu te va rupe.
Când îi vorbi puneţi trei lacăte: la inimă, la gât şi la gură.
Bucuria şi scârba sunt două surori care una după alta aleargă.
Capul plecat, sabia nu-l taie (dar cu umilinta lantul încovoaie).
Ochii sunt oglinda inimii.
Omul când îşi pierde drumul, nu găseşte nici cărarea.
Păcatul vechi aduce ruşine nouă.
Cine defaimă pe altul înaintea ta, el şi pe tine o să te defaime înaintea altora.
Păcatul intră râzând şi iese plângând.
Chipul omului e oglinda sufletului.
Cel ce pierde drumul e bucuros şi de cărare.
Pe toţi să-i asculţi, dar din mintea ta să nu ieşi.
Corabie daca vezi pe munte de briza a fost adusa.
Cum e fata linistita a izvorului curat, asa-i viata celui care e cu Cerul împacat.
Lacătul nu se pune la uşă pentru hoţi, ci pentru oameni cinstiţi.
Mândria vine înaintea căderii.
Ca să scapi de fum, de multe ori te arunci în foc
cand sunt multi puterea creste
Când treci prin ţara orbilor închide şi tu un ochi.
Cu mintea zurlie si cu privirea sasie. (Cineva pe care nu se poate conta)
Corb la corb nu scoate ochii.
Ajută-te şi cerul te va ajuta.
Până ce rana te ustură, nu poţi uita cuţitul ce te-a rănit.
Cine se teme de moarte şi-a pierdut viaţa.
Drumul drept îţi pare lung.
În vremea necazului se cunosc prietenii.
Pântecele se satură dar ochii niciodată.
Fericit omul care se mulţumeşte cu ceva mai puţin decât are.
Intotdeauna sa-ti aduci aminte de complimentele primite. Uita remarcile neplacute
Pagina :
«Inainte
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
Urmatoarea»