Înţeleptul învaţă din păţania altora, nesocotitul nici din a sa.

Când dai ceva så nu dai cu “inima-ndoitå”.

Bagi pe dracu’n casă cu dracu şi nu-l poţi scoate cu suta de arhierei.

Când îi dai îi fata vaca, când îi ceri îi moare boul.

Rădăcina e amară, dar roadele dulci.

În inima smeritului şade dracul greceşte.

La o mână de învăţătură se cere un car de purtare bună.

Câinele moare de drum lung si prostul de grija altuia.

Capra e plinå de räie dar umblå cu coada in sus.

Fă ce poţi, când n-ai alta de făcut.

Cui pe cui se scoate.
Sau: Rau cu rau se vindeca.

cine se trezeste de dimineata departe ajunge

Cäinii latrå, caravana trece.

Boala intră cu carul şi iese pe urechea acului.

Ce-i mai bun la om e… câinele.

Porcul îl baţi şi el zice că-l scarpini.

Lauda în faţă e jumătate ocară.

Buturuga mică răstoarnă carul mare.

Cu sila poţi să iei, dar nu poţi să dai.

Chiar si cel mai nesenmificativ lucru iti poate aduce cea mai semnificativa bucurie daca stii sa te bucuri, dar si cea mai mare tristete daca iti dai seama dupa ce il pierzi cat era de valoros

Cine umblå cu miere se mänjeste si pe buze.

Când pisica nu-i acasa, joaca soarecii pe masa.

Răsare soarele în toată ziua dar nu se şi vede întotdeauna.

Copacul cu radacini adânci nu se teme de furtuna.

Ce-am avut s-a dus pe apa Sâmbetei.

Patimile nebunilor sunt învăţătura înţelepţilor.

La beţie omul este pisică, maimuţă şi la urmă porc.

Păcatul vechi aduce osândă nouă.

Darul cel târziu nu are putere de dar.

Cine se scuza se acuza.