Scârna, de ce o scormoneşti mai mult, mai mult şi pute.
Să nu laşi drumul mare pentru cărare.
Să auzi, să vezi şi să taci, dacă vrei să petreci cu pace
Sau taci sau zi ceva mai bun decât tăcerea.
Răsare soarele în toată ziua dar nu se şi vede întotdeauna.
Rădăcina e amară, dar roadele dulci.
Rabdă inimă şi taci
Că tu toate mi le faci.
Prietenul vechi e ca vinul: cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun.
Poţi opri vântul, apa şi gura lumii?
Porcul îl baţi şi el zice că-l scarpini.
Pântecele se satură dar ochii niciodată.
Până nu iei şeaua de pe cal, nu-i vezi rana-n spate.
Până ce rana te ustură, nu poţi uita cuţitul ce te-a rănit.
Pe toţi să-i asculţi, dar din mintea ta să nu ieşi.
Pentru o muscă îţi dă palme.
Pe caii cei buni îi mănâncă hamul.
Păzeşte-te singur, dacă vrei ca şi Dumnezeu să te păzească.
Păcatul vechi aduce ruşine nouă.
Păcatul vechi aduce osândă nouă.
Păcatul intră râzând şi iese plângând.
Patimile nebunilor sunt învăţătura înţelepţilor.
Pasul scurt lungeşte viaţa.
Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul.
Omul rău e ca un cărbune, dacă nu te arde te înnegreşte.
Omul poate povăţui pe altul, dar pe sine niciodată.
Omul nepăţit, chiar văzând nu vede.
Omul la nevoie se prinde şi de ascuţişul sabiei.
Omul îşi schimbă mintea ca o haină în toate zilele.
Omul înţelept face ce poate, nu ce vrea.
Omul când îşi pierde drumul, nu găseşte nici cărarea.
Pagina :
«Inainte
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
Urmatoarea»
