Iubim mult dintr-un exces de singurătate, de mirare, de tandreţe, de poezie, de nebunie…
Dacă ai alerga destul de repede, ai putea să te ajungi înainte de pasul următor. Cât de util ar fi uneori!…
Are inima dreptul să ne impună fericirea? Are, dacă e destulă, iar dacă şi minte e destulă, consecinţele fericirii sunt fericiri.
Moartea – o gară care ne permite trecerea doar singuri. Un tren fără nicio destinaţie, doar plecarea.
Nu culegem decât ce credem că ne va astâmpăra foamea.
De moarte, cel mai mult se tem visătorii. Nu putem visa decât în categorii eterne.
Zeii nu mor. Dreptul la moarte îl au numai cei care au trăit în prealabil.
Cimitir vesel. Cei vii râd de moarte în scop comercial, din raţiuni turistice.
Cât trăim, suferim. Şi totuşi, fugim de moarte. Ne place suferinţa.
Artiştii adevăraţi sunt fiinţe care cresc şi după moarte.
Nu ne putem desprinde de imaginea sufletelor noastre crescând în ochii părinţilor, copiilor, partenerilor de viaţă decât şchiopătând puternic.
Mort e numai ce nu mai există sub nicio formă în lumea aceasta – mort pentru lumea aceasta.
Cine coboară din sine ştie şi să se întoarcă, dacă are acolo învăţături bune.
Plagiatorii încep prin a iubi creaţia adevăraţilor creatori, continuă prin a o invidia şi sfârşesc prin a şi-o însuşi…
Durerile trebuie aşezate în suflet cu mai multă înţelepciune decât fericirile. Au mereu tendinţa să se năruie.
Fără mituri şi scrierile care au împământenit religiile, arta în general, literatura şi filozofia ar fi (fost) sărace.
Bătrânii obosesc uneori să ne mai spună mi-e dor şi se strâng în uitarea aceasta până conştientizăm singurătatea – noastră, nu a lor. Ei au uitat.
Bătrânii obosesc uneori să ne mai spună mi-e dor şi se strâng în uitarea aceasta până conştientizăm singurătatea – noastră, nu a lor. Ei au uitat.
Cei care se hrănesc în fiecare zi cu înţelepciune au pasul mai liber.
Un bun strateg e necesar în fiecare familie. Fiecare familie e o viaţă cu hăţişurile ei de bine şi de rău.
Avem mulţi oameni inteligenţi, dar puţini oameni cu caracter. Acest paradox explică drama perpetuă a României, indiferent de regimul ei politic.
Următoarea migraţiune a popoarelor va avea un caracter interplanetar.
Când dorm, eroii visează că se luptă cu forţele răului. Până şi somnul lor are un caracter eroic.
Ştiinţa nu a eliminat cruzimea. I-a dat însă un caracter ştiinţific.
Dacă vrei să pedepseşti răul, încearcă să-l vindeci. Pentru rău nu există pedeapsă mai mare decât transformarea lui în bine.
Pentru poetul Ovidiu, vechii romani n-au găsit pedeapsă mai aspră decât exilul pe litoralul românesc.
Moartea este sigură pentru cel născut; nașterea este sigură pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neînlăturat, tu nu trebuie să te întristezi.
Destinul – un fel de fir al Ariadnei pe care-l urmăm căutând moartea sau itinerariul probabil pe care credem că subconştientul nostru îl împarte cu începutul (Dumnezeu) fără să ne spună până când şi de ce.
Nu se poate neglija apărarea unei comunităţi, a unei ţări pentru că e pace, iar dacă nu va mai fi speri să te apere altcineva. Nu poţi sărăci continuu educaţia şi sănătatea tinerei generaţii.
O iluzie e pentru mulţi oameni singura fericire, singura existenţă.
Pagina :
«Inainte
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
11 |
12 |
13 |
14 |
15 |
16 |
17 |
18 |
19 |
20 |
21 |
22 |
23 |
24 |
25 |
26 |
27 |
28 |
29 |
30 |
31 |
32 |
33 |
34 |
35 |
36 |
37 |
38 |
39 |
40 |
41 |
42 |
43 |
44 |
45 |
46 |
47 |
48 |
49 |
50 |
Urmatoarea»