Arta e lunga, viata e scurta

Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului

Cei ce ne datoreaza totul ne sunt dragi mai presus de orice

Viata trebuie traita asa cum este pentru ca ni s-a dat fara sa o cerem si ni se va luza fara sa fim intrebati

Stiu ca nu stiu nimic...si nici macar asta nu stiu."-Socrate

Sa mergi pe un drum numit "viata".
Sa te impiedici de un ciot numit "noroc".
Sa cazi intr-o groapa numita "iubire".
Si sa mirosi o floare numite"fericire".

Atunci cine suntem noi cei orbi dar şi legaţi la ochi care nu ştim dacă ne aflăm pe marginea unei prăpastii sau nu, dar alergăm plini de speranţă, crezând că vom putea cuprinde în sfârşit infinitul care fuge de noi asemeni liniei orizontului ...

Dacă aş şti de ce mă întorc, nimeni nu şterge tot, nimeni nu îngroapă fără să încapă în acel regres o infinit de mică speranţă că rădăcinile răzbat piatra, Inmugurind sângerânde treceri în care iarba îş...

Când aripa ţi se frânge, zboară, cerul e la fel de înalt sau de lat, de profund şi cu aripile tăiate, pasăre purtând în ochi imaginea celeilalte margini de zare. Condiţia esenţială pentru un zbor de durată este dorinţa de zbor, speranţa c&#...

Cât de necesar e un tată, cât de mult necesară o mamă când eşti copil şi ai nevoie de sprijin, de îndrumare, de dragoste. Când unul nu e, e ca şi cum ai avea doar un braţ, pui în el toată energia, toată speranţa. Când nu ai niciun părinte...

În fiecare dintre noi e cel putin un părinte, unul sau mai mulţi copii, un suflet, altul, venit să nu ne fie drumul greu. O bucurie aceasta, dată spre a o trăi aici, acum. Când pleacă, rămâne singurătate, vrafuri de imagini şi o muzică, undeva, ap...

A dărui e nevoia noastră de a simţi bucuria în ochii celuilalt. Poate că nimic nu e mai bine primit de suflet decât stropul de fericire dăruit nu primit. Sunt multe feluri de a dărui iubire, speranţă, dar unul singur prin care exprimi tot: sinceritatea tr...

Viaţa nu mai are rost când speranţa şi încrederea lipsesc. Trebuie să mergi înainte... deoarece când totul s-a prăbuşit şi când sufletul dobândeşte certitudinea că nimic nu mai foloseşte la nimic, că a ajuns la limită, poate îţi...

E o bucurie mai presus de toate – ziua în care visul la care abia îndrăzneam să visez se împlineşte. În jur e numai fericire, speranţă şi certitudine. Astăzi începem să clădim împreună o viaţă – mai frumoasă decât orice am f...

N-am nevoie de niciun sprijin, de niciun îndemn şi de nicio compătimire, căci deşi sunt cel mai decăzut om, mă simt totuşi atât de puternic, atât de tare şi de fioros. Căci sunt singurul om care trăieşte fără speranţă.

Forţa unui om de a îndura suferinţa e imensă şi n-ar fi dacă noi resurse de speranţă, care nasc în sufletul uman ca un val îndată ce valurile precedente s-au sfărâmat de ţărm, n-ar ţâşni din adâncuri şi nu ne-ar face iar...

Vrei să ataşezi pe cineva la interesele tale? contează mai mult pe binefacerile pe care le aşteaptă de la tine, decât pe acele pe care le-a primit. Speranţa are mai multă putere asupra spiritului omenesc decât recunoştinţa

...asteptarea ,uneori cand suntem indragostiti, in singuratate si fara speranta ,poate fi ca un ecran luminos , interior ,spre care dau navala si ruleaza un timp, ca intr-un film unic, fantastic,gesturile noastre refulate...

Ne naştem şi murim în speranţă, indiferent cum ne apropiem sau ne îndepărtăm din viaţă. Dincolo de tot ce acumulăm căutând, întrebând, primind, pierzând, visând, rămânem uimiţii ochi şi suflet ai primei particule de infinit.

Ştiu că nu există scăpare, şi totuşi trăiesc. Şi nu din indolenţă, ci bucurându-mă mereu şi suferind în egală măsură. Singura mea speranţă stă în faptul că nu înţeleg temeiul acestei bucurii, care...

Atât timp cât durerea există, alături de ea se află speranţa că va înceta odată şi odată. Când până şi durerea a dispărut la fel cum a dispărut bucuria, atunci se întrevede posibilitatea sfârşitului.

Nenorocirea osteneşte; vânturile nu suflă mereu cu aceiaşi turbare; norocul fericiţilor are un sfârşit. Totul trece, totul se schimbă; omul cu sufletul întreg se încrede până la urmă în speranţă. Deznădejdea este laşitate.

Când nu are de la cine culege căldura, prietenia, speranţa, omul rătăceşte a uitare, dar nu uită, a tăcere, caută pietrele şi scrie cu ele drumuri şi arbori, şi oameni pentru fiecare întâmplare.

În cazul celor care fac uz de forţă mai există speranţa că ei vor găsi într-o bună zi calea spre non-violenţă, lucru care nu este valabil şi în cazul celor laşi.

Adevărata speranţă sălăşluieşte în ceea ce este posibil, chiar şi atunci când viaţa pare să fie un complot pus la cale de cineva care vrea să vadă câtă adversitate putem îndura.

Cuvintele – acordurile pe care sângele, mintea şi valurile de existenţă şi speranţă le trec razelor, ploii, vieţuitoarelor, pământului şi înapoi, ca o rapsodie nesfârşită de senzaţii şi gânduri…

Religia nu trebuie şi nici nu este permis să devină o dictatură a unei divinităţi în spatele căreia se ascund buzunarele popilor sau a tot felul de reprezentanţi de seamă ale acesteia în speranţa de a fi umplute tocmai datorită fricii pe care ...

Dorinţa pe care o am este: uitarea trecutului plăcut sau vătămător, răbdare, căinţă şi iluzie în prezent şi o speranţă fermă într-o fericire şi într-un destin luminos în viitor.

Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi.

Ca să faci fericit pe cineva, umple-i mâinile cu ceva de lucru, inima cu afecţiune, mintea cu un scop, amintirea cu cunoaştere folositoare, viitorul cu speranţă, şi stomacul cu mâncare.